M.J. pentru incepatori

Ascultam Billie Jean si pielea mea resimtea intodeauna ce auzeam.  O ascultam iar si iar, pana simteam ca innebunesc, dar pielea mea era foarte bine conectata la senzatia pe care mi-o dadea muzica lui Michael Jackson.

Lumea asta e minunata gandindu-ne numai la o parte din ce a creat  MJ.  Poate sunt melancolica , pentru ca intr-adevar sunt, dar nu voi sti niciodata destule despre el.  Ce ne-a mai ramas? E destul?

De azi voi face ceva schimbari in felul cum imi traiesc viata.

Ce mai, un strop de MJ e prea mult.

Michael era copilaros, liber de prejudecati, pasional, senzual, frumos, toti erau prietenii lui, isi iubea fanii si ar fi fost in stare de sacrificii uriase pentru ei. Sunt sigura ca ei a fost cei pentru care voia sa realizeze ultimele concerte si ca nu prea ii pasa de bancheri. MJ era un adult responsabil si stia ca  banii sunt mai putin importanti ca alte lucruri.  Cantecele lui erau de dragoste, chiar si cele despre razboi si responsabilitatea sociala.

Inca ceva, MJ era un baiat rau. Trecuse printr-o gramada de chestii si stia cum merg lucrurile. Alegea sa le rezolve cum stia el. You rock my world, MJ!

Sesiune terminata. Acum ce facem, constanteni?

Sesiunea s-a dus, gata examenele, studentii sa se pregateasca de vacanta.

Stiu ca aveti restante.

Da si ce?

Avem un loc de camping in vama.

Sau in costinesti.

Azi, constanta devine la fel de plina de ciment incins ca si BUCURESTIUL.

Pute tot, au inceput sa apara soferi indrazneti care se plimba inutil pe strazi, doar ca sa ne cunoasca, a disparut absolut tot. Numai unii zic ca un festival de film ar uni lumea.

Va rog, ati vazut ca nu mai putem sa facem liniute, cluburile au ajuns prea de fite si b*****, de ce sa mai stam aici.

Suntem studenti. Vrem libertate.

Iulian Enache, actorul si nasterea eroului

Iulian Enache, actor la Teatrul de Stat Constanta, este nascut in 1960 si este absolvent al IATC.

Se dezvolta in teatrul constantean, unde participa la mai multe evenimente formatoare care il transforma intr-o personalitate unica in spatiul acesta. Rolurile create de el au atata substanta incat trebuie sa te convingi ca exista cineva care le radiaza pe toate.

Clasificarile sunt pe val, asa ca prima data iti place, te intrebi care-i treaba si esti atent la actiune

dupa aia, incepi sa te intrebi daca nu cumva ai pierdut piesa

apoi vii la alta piesa si descoperi alt actor foarte bun

afli ca e tot Iulian Enache

si etapa 2

dai un search pe net si descoperi un om

insa stii ca exista zile in care nu ploua fiindca tu nu iti doresti

uneori crezi mai mult in personaje decat in oameni

ca ele nu te dezamagesc

ca ele nu vor sa te schimbe

Iulian Enache este pe aproape toate afisele teatrului, asa ca il poti vedea oricand.

Si poate nu e important despre ce vorbeste si cum face treaba asta. Pentru ca Iulian Enache e ca o cafea. Te obisnuiesti cu el, te ajuta sa incepi, este negru si tulbure, are  un miros dupa care il distingi de departe, te poate face sa tremuri si te duce in fictiune.

Cred ca voi merge la teatru iar.

Se intampla in Constanta, dar parca e in Zimbabwe

Ma gandesc uneori unde sa imi mai plimb oscioarele si descopar ca tocmai am pierdut ultimul workshop de injurat (atelier sfant pentru mine) sau ca nu mai sunt bilete sau ca e un eveniment cu -fiti atenti- casa inchisa. In traducere, cei care au bani sa plateasca biletul nu se mai obosesc.

Iar mie nu mi se pare corect.

Cred ca o sa ma strecor ca o mojica, oricum pila la gossip am.

Deci cap am.

Haaa…apropo de a avea cap, dragi agentii de publicitate, unde va sunt evenimentele si de ce eu aflu de atelierul de injuraturi la 10 minute dupa? De minte nu mai intreb. Macar ca va striga lumea pe strada de luciosi ce sunteti, da’ chiar n-a inceput sa sufle briza marii in portofel ca sa va doara ultima oferta de la city????

Se intampla in Constanta, da parca e in Zimbabwe.

Trecutul politic al Dobrogei

Vai de mine, ce chin teribil mi-am facut singura bagand in aceeasi oala doua chestiuni care se invart in cu totul alte cercuri. Politica si Dobrogea sunt ca

 apa si uleiul

 ca telina si mamaliga

 monarhia si presedintele constantean

iPhone si o inghesuiala (pentru descriere, adaug termenul ceausist)

o femeie dezbracata si lumina aprinsa (asta am zis-o asa ca ironie, ca am inceput sa ma plictisesc)

mazarea si ecologia (las-o ma, ca avem gran pri, ce ne mai trebuie chiloti biodegradabili?)

nea Ciupina si metamorfozele (nu ne-am putut decide, dar e clar ca trebuia sa zicem ceva si de el, ca nu-i spirit cultural decat de la doua poste, chiar de fizica i-e mai fertila ca o iepuroaica)

iepuroaica si iepuroiul impotent

fitnessul si tot ce contine conf. , lect. , prof. univ.  (si atat, ca deja a inceput sa imi placa si NU sunt hedonista in varianta online)

Ma tot gandesc, acum cand ma clarific, ca pe aici a fluturat cate-un steag imberb de la mai toti. Cat ar pune Ovidius piciorul sau… Alexandru Macedon- daca nu sta, tot sterp se cheama. Desi gaura la orgoliu a facut-o. Dobrogea ajunge in buzunare turcesti, rusesti, bulgaresti, romanesti (s-o ia ca ii ia mama naibii- adica rusii stiu ce-i aia mama naibii, ca doar ei au inventat-o).

-Luati-o ma! -Ce sa facem noi cu ea? (asta ere desigur si intelesuri aditionale)-Gasiti voi, f/&%&$$(£$%&£$!. Argumentul cu artificii i-a convins si gata Dobrogea, iat-o cum apare pe hartile mirobolante si independente…

Urmeaza o punere in balanta prin care domnul  primar Radu Stefan Mazare, ziarist si bucurestean,participant al history in the makin’, maestru in iluzionismul politic, va fi prezentat:

Are grija  de viata de noapte  din Mamaia

Infiinteaza un teatru nationalde stat

Creeaza/naseste/moseste noi puncte comerciale strategice – City Parc, Carrefour, Real

Sustine ca un parinte firmele care au grija de Constanta

Sustine servilismul prin pachete de mancare, locuinte ieftine, cadouri si alte porcarii. Sigur asa oamenii vor observa ca mila, marele vot  (va rog aplauze) si pensia manca-o-ar mama sunt marile realizari umane.

Nu-i de mirare ca misionarul impanzeste creativitatea-mi. Pai daca as avea si eu somaj ar fi super.

Filmul Trip

Filmat in 2008, dupa un scenariu al Florinei Titz, care semneaza si regia (precum si alte detalii ca editarea), filmul capteaza perfect problema lipsei de logica elementara a Constantei. In distributie se numara Marian Adochiţei, Lana Moscaliuc, Dragoş Ştefan, Dan Telehoi, Mirela Ungureanu.

Bun, ajunge cu datele tehnice, fiindca , de fapt,  filmul are si un site foarte bun, de-a dreptul exhaustiv,  site-ul filmului Trip, de unde puteti sa aflati cateva frimituri de informatii. Eu consider filmul un experiment despre placere si pe cat se vinde ea; iar daca mai adaugam si niste injuraturi… creative, sigur poti sa fugi cat te tin ochii. Adica picioarele. Sau gandurile. Si incerci sa fugi… ma rog, sa evadezi.

Adevarul e ca un spirit luminat (o sa il numesc x pe spiritul asta luminat) de industria stralucitoare de la bollywood ar considera filmul o schita, de un realism anartistic si mai ales -lucru indubitabil fals dupa parerea mea si a mai multor artisti- fara momentele subiectului. Asadar, daca filmul este bun, chiar grozav, domnisoara Florina Titz, unde e frumusetea lui?

Ei bine, personajele sunt reale, perfect posibile. Deci munca actoriceasca serioasa sau distributie buna. In orice caz, plusul e plus si bun castigat. Cineva (adica x) chiar zicea ca e de un realism scarbos. Emile Zola e un nenorocit, nu? Marlon Brando un tampit si Lee Strasberg un nebun. Tipologia  e destul de clara, invartindu-se insa in jurul intelectualului fara repere, de la homosexualitate ca modalitate de reprimare la identitate ca refulare.

Scenariul, in ansamblu, e bun, ideea orfanului e minunata. Pe de o parte Ada e legata de un trecut lipsa iar pe de alta parte( nu suna la fel de bine in romana, nu?) ceilalti sunt legati de un spatiu castrator. Ce-i trebuie Adei? Ati ghicit. Deci bine ati venit in apartamentul unde se taie c… pentru a simti orgasme fictive, manifestate prin improvizatie si destul de multe droguri. Prea multe, dupa avizatul x. Eu as adauga ca tendinta scenaristei de realism a deviat cateva grade. Dar n-are nimic, e deviere pura, asta e si scopul, pe langa tripurile obisnuite.

Imaginea ca la un experiment regizat de Florina Titz.

Da’ ce-ar fi sa vedeti cu ochii vostrii?

“Intoarcerea” sau punerea pe balanta a prejudecatii

“Intoarcerea” este un spectacol prezentat la Casa de Cultura a Sindicatelor Constanta, pe data de 21 aprilie 2009.

Doris Ciortan, initiatoarea acestui one-woman-show unic pentru Constanta, este studenta la Hyperion si spera sa devina actrita. Ea semneaza regia, scenografia, imaginea, sunetul si montajul, singura sau cu ajutorul altor studenti. Asadar, conceptia spectacolului il include intre experimentele cu reperele clasice culturale.

Ziarul Telegraf ( click aici )  face sfortarile maxime, pana la comparatia cu eforturile nasterii, de a baga acest spectacol intr-o traista foarte stramta care se numeste educatie si propaganda.

Doris Ciortan, pe scena, nu are idei pedagogice. Proiectiile au atatea idei cat sa simti ca iti patrund in suflet sentimente si, de atunci incolo, arta isi gaseste singura traseul. De exemplu, papusa de carpa cunoaste lumea si ii stie legile imobile, indragostitii se cearta si redevin identitati distincte, ingerul cazut vrea sa zboare iar, in ciuda pacatului.

Un spectacol cu multe ruperi de ritm, cu intercalari ale mai multor arte care se succed  mai mult decat se continua (alegere facuta probabil pentru a sugera absenta timpului sau timpul modernitatii). Eclerajul si textul au creat o tensiune permanenta cu muzica si miscarea, lucru ce m-a dus cu gandul la intuitia artistei si la intrebarea “este Doris Ciortan un fruct exotic?” .

Acum studiaza actoria la Bucuresti. Cand esti constantean si singurul lucru pe care poti sa il faci ca sa te de dezvolti este sa pleci in capitala, simti ca te tradezi. Nu sunt alternative acceptabile, asta e paradoxul. Ori ramai aici si iti ascunzi talentul/pasiunea/inteligenta in ceva, orice – ori pleci si vezi dupa aia ce mai ramane din tine.

Intr-un fel,  ingerul ei e mai mult femeie (nu neaparat din ratiuni biologice, dar si din ratiuni biologice), fiindca trece de bariera actionala – ce-ai facut azi?, de ce ai aruncat hartii pe jos?, cine e maica-ta?, cati bani ai in cont? – si ajunge la esenta, la alegeri. 

Agresivitatea, conditie a alegerilor trecute, este marca tuturor schimbarilor, poate tocmai de aceea ingerul pare intodeauna agasat, chiar si de Dumnezeu.

Oricum, spectacolul e special pentru ca are acel vino-ncoa pe care il simte omul cu  ”been there, done that”.

Saviana Stanescu

Saviana Stanescu (n. 1967, Bucuresti), dramaturg, poeta, jurnalista, traieste si lucreaza din 2001 la New York
Scritoarea isi imagineaza personajele in punctele lor de fierbere si le lasa acolo. Le violeaza, le pune sa traiasca din bocit, le pune sa fure sau sa omoare ca sa le salveze.
Are un simt ritmic remarcabil, de-a dreptul poetic, cateva obsesii artistice si sentimentul libertatii.

Detalii despre volumul cu teatru scurt al autoarei, “Aurolac Blues si alte texte scurte”, aparut la Editura Cartea Romaneasca.

Ionut Caragea

Ionut Caragea sau libertatea din cusca
Ionut Caragea este … si ar trebui sa spun “poetul nascut pe google”.
Inchipuiti-va ca lumea nu exista.
Ca tot ce s-a intamplat pana acum n-a fost nici jumatate din lumea pe care v-o da internetul.
Sau din libertatea.
Inchipuiti-va ca lumea creste atat de mare, ca incepi sa intelegi cuvintele.
Opera lui Ionut Caragea are energia si disponibilitatea infinitului generatiei google.

Butonul pe care scrie moarte

Fericirea, un destin cu mai multe butoane
Ce vrei să fii, unde vrei să ajungi şi cât de repede
Însă n-avem atâtea degete şi nici atâta răbdare
Alegem ceea ce ni se pare mai simplu
Mai pe înţelesul nostru
Mai practic

Moartea întârzie
Îşi trimite durerile să inspecteze terenul
Îşi pune umbrele să numere paşii greşiţi
Totul este calculat începând de la primul strigăt
Şi până la ultima zbatere
Prin vene circulă
Un trenuleţ cu misivă
Fără opriri şi fără abatere

Te priveşti în oglindă
Frumoasă această închipuire din spatele
Atingerii reci
Şi dacă paradisul e o lume-n oglindă?
Te uiţi mereu, te vezi şi niciodată nu treci.

Viaţa arde ca un fitil
Moartea trage încet din ţigară
Stăm cu degetul apăsat pe buton
În inima noastră se construieşte o gară

Ionut Caragea, Absenta a ceea ce suntem

Want more? Aici.

Ilinca Bernea

Ilinca Bernea este scriitoare, regizoare de teatru, fotografă şi graficiană şi doctorandă în filosofie. Are două volume la Cartea Românească şi încă trei publicate la LiterNet.
Lumea ei ar fi un traseu al unei individualitati sau al cautarii unei identitati, intr-o lume care nu are trasaturi specifice, dar care nici nu se formeaza.
Te intrebi, normal, ce te faci mai departe si cum sa te construiesti.
Ceilalti, insa, sunt intr-o forfota nedefinita si fara obiectiv, care nu pot iubi, nu se pot educa. ..
Asa e opera scriitoarei.
Minunat. Geniu.

http://editura.liternet.ro/autor/11/Ilinca-Bernea.html